Toamna in suflet…..
Am atipit.Si m-am trezit.La realitate.Sunt singura si ma doare.Simt povara gandurilor mele,ganduri ce ma incatuseaza in propria mea minte…..
Privesc afara prin geamul care plange cu lacrimi mari de ploaie……Afara e toamna.Toamna e si in sufletul meu…..
Toamna e peste tot.Nucul din gradina se apleaca in fata vantului rece care sufla fara incetare de cateva zile.Florile din gradina si-au piedut culorile…din ele au ramas doar radacinile adanc infipte in pamantul negru….si eu….ma aseman cu ele….culoare nu mai am…si tu….. ti-ai lasat radacinile adanc in sufletul meu negru de durere…..
Ploaia inca cade din norii negri si parca imi patrunde in suflet….
Intreaga natura devine pustie…stralucirea verii de altadata a palit…ploaia izbeste tot mai puternic in geam….Nu mai pot…rabufnesc…si incep sa plang….
Este toamna afara…este toamna si in sufletul meu………
Adriana
e sooper compuneeeere si mie mi-a dat sa fac una cu asta toamna in sufletul meu =))))))))
o sa i-au nota 10
)
succes!!
Hey Adriana ! Compunerea ta e super, sa stii ca si mie mia dat tema pentru acasa o compunere despre toamna..sper ca nu te superi ca am luat putin din a ta ?
cuvintele tale sunt putin cam triste…. si ma intreb de ce oare?
cry: nu am nici un motiv de tristete…doar ca asta a fost una din temele date la clasa….o compunere cu titlul ‘toamna in suflet’…
si am incercat si eu una….am descris putin sentimentul de ‘toamna’ in suflet …